Info Utile

Reguli aplicabile etichetarii produselor alimentare.


Etichetele produselor alimentare nu au doar rol decorativ, ele trebuie sa contina informatii exacte. Daca acestea sunt incorecte, pe langa consecintele teribile pentru consumatori, in special pentru cei care sufera de alergii sau de intolerante alimentare, trebuie sa fie avute in vedere de catre comercianti atat raspunderea contraventionala pe care acestia o pot avea pentru incalcarea normelor aplicabile in domeniul etichetarii, precum si raspunderea civila fata de consumatorul afectat.

Diversificarea sortimentului de marfuri si cresterea gradului de prelucrare a produselor au amplificat in ultima perioada functiile etichetei. Daca la inceput eticheta servea la identificarea simpla si rapida a produselor, in prezent ea raspunde unor nevoi concrete ale comerciantilor de promovare a produsului pe piata. In plus, regulile specificate de legislatia in vigoare impun respectarea unor cerinte minime de informare in domeniul etichetarii, prezentate pe larg in cele ce urmeaza.

Scopul etichetarii este de a oferi consumatorilor informatiile necesare, suficiente, verificabile si usor de comparat, astfel incat sa permita acestora sa aleaga acel produs care corespunde exigentelor lor din punct de vedere al nevoilor si posibilitatilor lor financiare, precum si de a cunoaste eventualele riscuri la care ar putea fi expusi prin consumul produsului respectiv. Legislatia aplicabila in domeniul etichetarii produselor alimentare este cuprinsa, pe de o parte, in reglementari cu caracter general, respectiv OG nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor („OG nr. 21/1992”) si Legea nr. 296/2004 privind Codul Consumului („Codul Consumului”), precum si in reglementari special aplicabile acestui tip de produse, respectiv produsele alimentare, principalul act normativ in acest domeniu fiind HG nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor.

In baza prevederilor Codului Consumului, eticheta este definita ca fiind orice material scris, imprimat, litografiat, gravat sau ilustrat, care contine elemente de identificare a produsului si care insoteste produsul sau este aderent la ambalajul acestuia.

Una dintre principalele cerinte pe care trebuie sa le intruneasca informatiile de pe etichetele produselor este ca acestea sa fie inscrise in limba romana, indiferent de tara producatoare, fara a se exclude totodata prezentarea lor si in alte limbi. Etichetele trebuie sa fie vizibile, lizibile si inscriptionate intr-un mod care sa nu permita stergerea lor.

In plus, informatiile cuprinse pe eticheta produselor alimentare nu trebuie sa induca in eroare consumatorii, la achizitionarea produselor, in privinta:
– caracteristicilor alimentului si in special a naturii, identitatii, proprietatilor, compozitiei, cantitatii, durabilitatii, originii sau provenientei sale, precum si a metodelor de fabricatie sau de productie;
– atribuirii de efecte sau proprietati alimentelor pe care acestea nu le poseda;
– sugestiei ca alimentul are caracteristici speciale, atunci cand – in realitate – toate produsele similare au astfel de caracteristici.

Ce trebuie sa contina eticheta unui produs alimentar:

In baza prevederilor HG nr. 106/2002, etichetele produselor alimentare trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu urmatoarele elemente:

  1. Denumirea sub care este vandut alimentul – aceasta trebuie sa corespunda naturii, genului, speciei, sortimentului sau proprietatilor alimentului ori materiilor prime utilizate in procesul de fabricatie;
  2. Lista cuprinzand ingredientele, respectiv substantele (inclusiv aditivii) utilizate la producerea sau prepararea unui aliment;
  3. Cantitatea din anumite ingrediente sau categorii de ingrediente, exprimata in procente;
  4. Cantitatea neta pentru alimentele preambalate (se face prin unitati de volum pentru produsele lichide si prin unitati de masa pentru celelalte produse, utilizandu-se, dupa caz, litrul, centilitrul, mililitrul, kilogramul sau gramul);
  5. Data durabilitatii minimale sau, dupa caz, data-limita de consum. Data durabilitatii minimale reprezinta data pana la care produsele alimentare isi pastreaza caracteristicile specifice, in conditii de depozitare corespunzatoare. Data durabilitatii minimale se impune in cazul acelor produse care mai pot fi consumate si dupa perioada inscrisa pe ambalaj.
    Acestea sunt alimentele care nu afecteaza sanatatea, doar ca dupa data respectiva pot sa isi mai piarda unele calitati: gust, miros, culoare. In aceasta categorie pot intra biscuitii sau pesmetul, care nu isi pierd calitatile dupa depasirea perioadei respective, produsele de panificatie etc. Data-limita de consum reprezinta data pana la care produsele care din punct de vedere microbiologic au un grad ridicat de perisabilitate si sunt susceptibile ca dupa un timp scurt sa prezinte un pericol imediat pentru sanatatea consumatorilor isi pastreaza caracteristicile specifice, daca au fost respectate conditiile de transport, manipulare, depozitare si pastrare.
    De impact este etichetarea constand in urmatoarele expresii: „data limita de consum” sau „expira la data de”. Acestea indica faptul ca dupa data inscrisa pe ambalaj produsul nu trebuie consumat, deoarece devine periculos pentru sanatate. In aceasta categorie intra produsele care sufera modificari microbiologice intr-o perioada scurta de timp, producatorul fiind obligat sa le retraga de pe piata si sa le distruga dupa data de expirare. Este cazul produselor lactate, al branzeturilor, al oualor si al altor produse perisabile.
  6. Conditiile de depozitare sau de folosire, atunci cand acestea necesita indicatii speciale;
  7. Denumirea si sediul producatorului sau ambalatorului sau distribuitorului;
  8. Locul de origine sau de provenienta a alimentului, daca omiterea acestuia ar fi de natura sa creeze confuzii in gandirea consumatorilor cu privire la originea sau provenienta reala a alimentului;
  9. Instructiuni de utilizare, atunci cand lipsa acestora poate determina o utilizare necorespunzatoare a alimentelor.

Amenzile vin de la ANPC

Nerespectarea reglementarilor privind etichetarea alimentelor se sanctioneaza cu amenda de la 1.000 lei la 10.000 lei, autoritatea competenta cu controlul si verificarea respectarii legislatiei aplicabile, precum si cu sanctionarea efectiva a comerciantilor fiind Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (ANPC).

In anumite situatii insa agentii constatori ANPC pot dispune si masuri complementare, precum:

  • oprirea definitiva a comercializarii si retragerea din circuitul consumului uman a produselor, in situatia produselor care au data de minima durabilitate expirata;
  • oprirea temporara a comercializarii produselor sau a utilizarii acestora la prestarea serviciilor, pana la remedierea deficientelor, in cazul in care produsele nu prezinta elementele de identificare si de caracterizare (prezente sub forma etichetei) sau nu indeplinesc caracteristicile prescrise sau declarate pe eticheta;
  • inchiderea temporara sau definitiva a unitatii care comercializeaza produsele alimentare, precum si suspendarea temporara sau definitiva a avizului, acordului sau a autorizatiei de exercitare a unei activitati.

In plus, consumatorii au dreptul de a fi despagubiti pentru daunele provocate de produsele care nu corespund informatiilor primite, putand fi angajata astfel raspunderea civila a producatorului sau a comerciantului care a incalcat regulile aplicabile in domeniul etichetarii alimentelor.

 

Cum te putem ajuta?
Suntem aici pentru tine, intra in legatura cu noi.


CONTACTEAZA-NE

Aboneaza-te la Newsletter-ul Total ID si te tinem informat cu noutatile din domeniu.